Primele aşezări omeneşti contemporane, în aria de azi a localităţii, se atestă, izolat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Istoria documentată a Drochiei începe cu anul 1889, cînd, odată cu construcţia căii ferate Slobodca-Bălţi-Ocniţa, aici este fixată o gară.
De acum încolo toate drumurile din satele mai apropiate şi mai îndepărtate duceau spre gară. Încetul cu încetul, în preajma gării se conturează o localitate de oameni strămutaţi din satele alăturate Chetrosu, Baroncea, Ţarigrad, fie pe moşiile boiereşti, fie pe pămînturile proprii (după reforma agrară din 1921 din România).
De acum încolo toate drumurile din satele mai apropiate şi mai îndepărtate duceau spre gară. Încetul cu încetul, în preajma gării se conturează o localitate de oameni strămutaţi din satele alăturate Chetrosu, Baroncea, Ţarigrad, fie pe moşiile boiereşti, fie pe pămînturile proprii (după reforma agrară din 1921 din România).
Dacă la începutul secolului al XX-lea în gara Drochia erau doar 11 case, apoi după Recensămîntul general al populaţiei din România din 30 decembrie 1930 în localitatea numită Drochia-gară au fost înregistrate deja 137 de gospodării cu 595 de locuitori.
Fauna întinselor cîmpii din împrejurimi era reprezentată de diferite specii de animale sălbatice şi păsări migratoare. Mai ales se pripăşeau pe aici stoluri de dropii. Evident că denumirea localităţii, neînsemnate cum o fi fost pe la începuturi, vine de la numele acestei mîndre păsări – dropia (în pronunţie dialectală drochia).
Primele aşezări omeneşti contemporane, în aria de azi a localităţii, se atestă, izolat, pe la mijlocul secolului al XIX-lea. Istoria documentată a Drochiei începe cu anul 1889, cînd, odată cu construcţia căii ferate Slobodca-Bălţi-Ocniţa, aici este fixată o gară. De acum încolo toate drumurile din satele mai apropiate şi mai îndepărtate duceau spre gară. Încetul cu încetul, în preajma gării se conturează o localitate de oameni strămutaţi din satele alăturate Chetrosu, Baroncea, Ţarigrad, fie pe moşiile boiereşti, fie pe pămînturile proprii (după reforma agrară din 1921 din România).
Dacă la începutul secolului al XX-lea în gara Drochia erau doar 11 case, apoi după Recensămîntul general al populaţiei din România din 30 decembrie 1930 în localitatea numită Drochia-gară au fost înregistrate deja 137 de gospodării cu 595 de locuitori. Fauna întinselor cîmpii din împrejurimi era reprezentată de diferite specii de animale sălbatice şi păsări migratoare. Mai ales se pripăşeau pe aici stoluri de dropii. Evident că denumirea localităţii, neînsemnate cum o fi fost pe la începuturi, vine de la numele acestei mîndre păsări – dropia (în pronunţie dialectală drochia).
Populaţia oraşului Drochia este de 23 mii locuitori, cea mai mare parte a lor 79% o constituie moldovenii, 12% sunt ruşi, 6% ucraineni şi restul 3% reprezentanţii ai altor minorităţi naţionale. Sistemul de educaţie al oraşului este format din 5 grădiniţe de copii, 2 şcoli medii în care învaţă 820 elevi, 4 licee, dintre care unul teoretic în care îşi fac studiile 2.386 elevi şi o şcoală polivalentă.- Liceul "Bogdan Petriceicu-Haşdeu";
- Liceul "Mihai Eminescu";
- Liceul "Ştefan cel Mare";
- Liceul "Vladimir Boiarniţchi";
- Şcoala medie Nr2;
- Şcoala Internat de tip sanatorial.
În domeniul ocrotirii sănătăţii funcţionează spitalul raional cu 380 paturi, centrul medicilor de familie şi 16 farmacii. În sistemul de ocrotire a sănătăţii sunt antrenaţi 133 medici şi 302 personal medical mediu. Oraşul dispune de o şcoală sportivă. Echipa de handbal juniori din Drochia, în anul 2003 la o competiţie internaţională din Austria a ocupat locul I.
